Andreea’s Blog

Mă trezisem de dimineață deoarece mai aveam bagaje de facut si eram foarte încântată că voi pleca într-un nou proiect unde voi avea ocazia să cunosc persoane de aceeași vârstă cu mine cu care aveam mai tarziu sa merg in diferite case pentru a le oferi din atentia si zambetele noastre celor care aveau nevoie sa vorbească despre ei si cum e viata lor, să socializeze si sa fie aproape de noi.
Dupa aproape trei ore de mers cu mașina, ajungem la hotelul Ioris unde suntem primiti cu entuziasm de cățelușul celor care detin pensiunea.
Fiindcă eram primii ajunsi, puteam decide cu cine sa stam si ideea de a sta cu cea mai buna prietena a mea m-a încântat foarte tare, apoi am decis impreuna sa mergem sa ne plimbam prin Techirghiol având in vedere ca eram aproape de lac.

Ziua 2

M-am trezit brusc. Se auzeau voci si usi care se deschideau si inchideau. M-am uitat la ceas si era doua dimineata. Cei din Irlanda sosisera. Voiam sa ies din camera mea si sa-i salut, dar am crezut ca este destul de ciudat si m-am pus la somn inapoi pana la micul dejun.
Cobor scările incet, fara a face zgomot si ii vad pe toti stand la masa spunând “Good morning”.
Ne grabeam sa mancam si noi pentru a ajunge cat mai repede la Negru Vodă sau cum ii spune noi, Radu Negru Vodă pentru ca eram foarte curiosi cum va fi si ce va urma.
Ne-am urcat in autocar cu totii si am pornit. Acolo, in fata casei de cultura, ne aștepta o doamna alaturi de 3 elevi, fiecare dintre ei foarte primitor si cu zambetul pe buze. Pentru ca era 8 martie primarul orasului a adus fiecarei fete/femei câte o floare si o bratara, urandu-ne fiecareia “La mulți ani!”, iar directoarea ne-a prezentat fiecare clasa, apoi aceeasi doamna care ne-a primit, a realizat un spectacol atât pentru noi, cat si pentru beneficiari. Serbarea a fost dedicata in special mamelor.
Dupa-amiaza am mers la casele beneficiarilor care pareau sa ne asteapte. Fiecare dintre ei avea o poveste pe care astepta cu nerăbdare sa o spuna si un zâmbet care astepta o îmbrățișare strânsă.
Ne-au oferit câte un cadou si o felicitare pe care sunt sigura ca le voi pastra foarte mult timp de acum si nu voi uita cat de mult au încercat sa ne faca sa ne simtim bine: au dansat pentru noi, au gătit, au facut prăjituri atât de bune încât am cerut reteta si nu in ultimul rand, ne-au facut sa ne simtim minunat.

Ziua 4

Ne-am facut bagajele de dimineata si am pornit din nou spre Constanța unde aveam sa stam in ultima noastra noapte. Camera mea avea priveliste la mare.